mîna unei femei este frumoasă
fiindcă ea are două mîini
cu una lasă soarele să intre în cămara
trupului ei, ca printr-o ușiță dintr-o ușă mare
dintr-un teatru magic
cu lumini roșii prin pereți străvezii

cu cealaltă mînă ea primește logodna cu sine însăși
cu o tristețe frumoasă
aduce soarele la pieptul ei
lîngă inima ei despre care se miră că e caldă
așa cum cred copiii
că este pămîntul sub iarbă și piatră

și chiar dacă ar avea o singură mînă
chiar dacă ar ploua mult
ea s-ar spăla frumos pe sine în aceeași apă,
și apa ar dezbrăca-o de murdărie
ca pe o ușă albă