în corpul ei își vandaliza obosea
reflexele nevrotice aripile
ei ca niște pleurotuși uriași
izolau
fără semnal, murdar de atâta vopsea, vlăguit
încerca în zadar să scape
dintre paginile ude cu propriile umori presat
pentru ierbar, se impregna de
o groază de moarte cum nu mai simțise îl apuca de gât
stătea cu fruntea lângă fruntea lui surori gemând
mocnit cum geme orice om bucăți făcut
și refăcut din greieri, șoapte loveau de peste tot, peste tot
era noapte și-nțelegea
că nu văzuse niciodata zori, doar
o mințea.