ești pasăre în visul din departe
și în odaie îți cutreieri piscul
saliva mea îți umple-n cântec pliscul
în singurul sărut, ca la o moarte.

o lebădă ce știe-n muzici riscul
fiind, piereai în sunete deșarte
în lumea care-i zbor de zgomot foarte
și-n rugă rar își năruie meniscul.

pe umeri cangrenați de stea-n povară
destinu-mi stă la masă cu al tău
și-n brațe în biserici ne gravară.

dar doar o dată doi am mers în hău
și ne-am suit apoi în slavă-avară
ningea și noi plângeam sub cer călău...