Ninge în Vasluiul meu,
Stând de veghe Dumnezeu.
Ninge lin, bogat și des,
Eu din fulgi, poeme, țes.

Ninge în Vaslui cu dor,
Dintr-un cer risipitor,
Dintr-un cearcăn sur de nor,
Ninge calm, strălucitor...

Ninge-n adieri de vânt,
Pe oraș punând veșmânt
Delicat, imaculat,
Magic și îndestulat.

Ninge în orașul drag,
Peste ramuri lung șirag,
Alb și moale și pufos,
Ninge ca și-n vers, frumos!

Ninge în Vasluiul meu,
Ocrotit de Dumnezeu...