...poate în palme mi se văd un fel de răni și de flori deschizându-se foarte repede
poate
pardesiul care mă strânge pe sân
și nu omul

el își deschide de fapt mâinile ca să înfloresc pe
mâinile lui repede
o floare deschizându-se repede, repede, pe două mâini frumoase
mă uit
înspre el și îmi vine să plâng. cu plânsul meu cu tot
adorm foarte repede.
să nu știu de globul acela frumos care se fărâmă pe brad
îmi părea că pășeam desculță peste globuri și că
în iarnă eram.
că timpul era o iarnă imensă, care pășea peste globuri
cu picioarele desculțe.
că timpul ar fi fost omul de care mă îndepărtam
de care fugeam
pe care, de altfel, l-aș fi îmbrățișat.
așa, cu globuri în mână
eram.
vindecare deplină eram. îmi părea că i-aș fi vindecat tremurul pieptului
el avea în suflet o pasăre mare.
să fi fost, oare, eu?