uite, ține!
și a întins palmele făcute căuș pline de galbeni
și din floarea piroanelor curgea aur, acoperind locul
înălțându-se până la glezne
apoi până la genunchi
cuprinzându-mi mijlocul
și curgea fără milă și fără ostenire
dar nu de galbeni am nevoie
lasă-mi Doamne cuvintele
să-mi fie aproape
și am închis ochii, așteptând binecuvântarea lui
adăstând între visare și trezie
noaptea, cuvintele se strâng în mine
uneori curg năvalnic
alteori, se aștern rouă pe buze însetate
și împreună cutreieram lumea
descifrând taina cuvântului
și pecetea iubirii