Îmi beau cafeaua amară
Stând pe marginea patului
O nouă dimineață
O nouă zi
O nouă săptămână
Se deschide înainte
Frigul de afară e și în mine
Stelele se prăvălesc peste munți
Pe jumătate adormite
Luna își desenează drumul printre copaci
În ceașca de cafea
O inimă albastră pare că-mi vorbește
Și așa stând la taclale
O întreb până când o să doară iubirea