Se frânge-n mine sufletul,
se arcuiește ca via după arac,
intră-n visare și adoră lumina,

rupe din sine și dăruiește altora.

Ceea ce crede-i mai mult decât știe,

partea nevăzută a lucrurilor există
trebuie permanent căutată.

Se strânge-n inimă dragostea cum apa-n nori
și ciclul se închide.

Cel ce se deschide spre izbândă
își cultivă simțul răbdării,

își spune vreau
și capătă prețul dorit.