Iar m-a vizitat o minciună frumoasă,
semăna un pic cu tine,
s-a dezbrăcat, mi-a spus că mă iubește,
s-a împrietenit cu speranțele mele
și a dispărut ca o fantomă,
să mă facă să sufăr
pentru că am rămas cu hainele ei parfumate.
Am ghena sufletului înfundată
de la căte minciuni m-au părăsit
și mi-au lăsat veșmintele aparenței,
absolut nevandabile.
E vina mea că am fost la cursurile
de luciditate și de adevar, la fără frecvență
și am preferat să visez!
Dar, cui nu-i plac minciunile frumoase !?