astăzi am împins cu mâinile murdare cadranul uni ceas, prăfuit de amintiri.
am vrut sa te uit,
dar m-am uitat pe mine.
apoi am încercat să te regăsesc printre acele ceasornicului paralizat și plin de transpirație.
alunecând pe sudoarea lui, un ac îmi străpunse inima bolnavă de dor.

priveai totul de sus,
cifrele parcă se plecau în fața noastra,
alunecând ușor la vale una după cealaltă.
ridicând privirea te-am văzut zăcând spânzurată
de muchea minutarului;
sfoara greoaie te apasa pe mijlocul gâtului,
atunci am dat drumul cadranului lovindu-mă cu tâmpla de piciorul ceasului.