trecea o lebădă spre moarte-n odă
în rest tăcerea-n viduri fermentase
iar pielea ta era ca de mătase
din tălpi suind spre-a gândului pagodă.

de zbor spre-adânc divinul mă iertase,
mi-am retezat aripa incomodă
și-am mers să fiu pe toate-a tale vodă,
lumina un placebo căpătase.

iar pasărea-n cenușă se ivise
plutind pe ape liniște e-n ea
redându-ți șoaptele ce zac în vise.

și basme de muțenie-ți spunea
murirea că în ochii ei privise
și o-nvelise-n veșniciei stea.