departe, dincolo de pragul morții, mă opresc să privesc înapoi
în față întuneric, la stânga întuneric, la dreapta întuneric
în spate lumina dulce a amintirilor, trăirilor
deasupra lumină pură
iar dedesupt nu mai ajung să mă uit
pentru că numele meu e cădere
toată iubirea se strânge într-un ultim gând
ce străpunge bezna ca un foc bengal
eu, uitare și abandon