afirm cu franchețe că-mi place

mătasea ochilor tăi când îmi spui adio
crezând că e pentru ultima oară
mă răsfoiești ca pe o carte
uneori sari peste rânduri
cu frica aceea nebună de necuprindere
liniezi pasaje
sub palma ta odihnesc litere
înșirate ca niște păsări
când una zboară
tu-i rogi cântecul să-mi rămână în piele
mi-arunci ultima cămașă cumpărată
mă-mbrac bărbătește
un Calvin Klein mă zgârie
îmi scoate libertatea pe gură
într-o ultimă suflare
alerg să-ți mai prind umbra
în fața ușii găsesc doar un buchet de flori
încă nu mă îndur să-l...