Ce-i suflete, ai vrea să zbori
Spre depărtări, spre zări senine,
Și să mă lași fără de sori,
Ascuns luminilor divine?

Mi-ai fost fidel destule vieți,
Acum te-așteaptă-o nouă haltă,
Și spre lumină, tu, te-ndrepți,
Iar întunericul m-asaltă.

Am fost cândva un fir plivit,
Și-acum doar pleavă am simțire,
Și-ntr-un adânc nemărginit,
Rămân o simplă amintire.

Și mă ascund în propriu-mi vis,
Sunt o fărâmă călătoare
Spre un adânc, de mult proscris,
Și voi rămâne-o întâmplare.

Moscova, 12 noiembrie 2017