Spre seară trupul tău începu să cânte-
Îmi cerea să-l duc în brațe
Spre întinsele podgorii de crini,
Îmi cerea să-l ancorez în zilele
Născute din fântâni de lumini
Trupul tău cânta ca zâmbetul Giocondei-
Îmi cerea să-l duc prin pădure,
Pe sub arșița lunii,
Pe lângă întinsele guri abia zărite-n amurg
Șiroiau brațele mele de lumină
Hrănite din trupul tău cântător,
Purtându-l pe sub pomii în care primăvara
Rochii de mirese îi îngână cântul, ușor...