Urâto ! Ce frumoasă ești !
Te mai iubesc, câteodată cu ură,
după ce, canibală,
și flămândă de anii mei,
am fost amăgiți de aceeași inimă.
Nu-mi disprețui deceniile
care te-au adăpostit, năbădăioaso,
și când erai nefericită !
Dar, așa ești tu, ciudată și capricioasă,
și mă ții dator să mai am grijă de tine,
iubita mea viață ingrată !