Când te privesc
te văd în ceață,
nu pot distinge
nici zâmbete,
nici lacrimi,
încerc să șterg
incertitudinea din ochii mei,
precum șterg geamul iarna,
când exteriorul e rece,
iar în interior ți-e cald și bine,
dar nu pot...ceața e peste tot,
ne cuprinde pe amândoi,
e-atât de deasă
încât nici nu te mai recunosc
și mă întreb....
Cât de rece poți fi?
Ești de gheață?