Sunt repetent la arta de a face concesii,
incapabil să renunț la armonia
cu sângele meu uneori păgubit
că pierd orice se poate pierde
cu talentul de a fi diletant
în meseria de a trăi fericit cu mine.
Țigările își sacrifică fumul degeaba,
dacă eul s-a acomodat
cu toxica mea indiferență
la incertitudinile plătite paușal.
Dar sunt cu plățile la zi!
Mă despic în patru să-mi caut
adenomul de egoism
de care mă suspectez,
sau o viclenie ascunsă în mine.
Se pare că sunt imun.
Iată de ce simțurile îmi reproșează
că le folosesc aiurea,
doar să mă conving că
sunt ca o insultă repetentă
și la arta de a face concesii banale,
chiar dacă nu prea am absentat
la cursurile din viața mea.
Hai, fă-mă să râd !