Zilele au izvorul lor
Se prea petrec deșarte
Sunt vise ce se nasc și mor
Se depărtează toate.
Trecute sunt clipele triste
Trecute și preapline
De amalgam și false piste
Ce te cuprind străine.
Ea presa te-a emancipat
I-ai dat tot universul
A fost destin, nu a fost blat
Așa cum ți-a fost visul.
Rămâi tu dară drag Andrei
Departe de ea lumea
Privește-ne de tu mai vrei
Cum moartea ne e culmea.
În liniștea ce se coboară
Noi reflectăm sublim
Căci nu există nici în doară
Decât ea viața ce cu greu o mistuim.
Plecat ești dară drag Andrei
În lumea fără vise
Ne uită chiar și de nu vrei
Căci amintirile ne sunt învinse.