Privighetoarea dintr-un tei
doinește pentru puii ei
ce i-a lăsat Sappho în gene,
modestă ascunsă între pene,
cu glas ca lira lui Orfeu
primită-n dar de la un zeu.
Pe Câmpuri Elizee fericite
pline de flori și de ispite
o vacă s-a crezut divină,
nu o cornută și bovină,
așa că iarba grasă îi dă ghes
să-i scrie boului un vers.
Recită cu muget șoptit,
spre taurul de mult scopit,
poemul vacii îngrășate
și ugere pline cu lapte.
Mai jos, o scroafă-nobilată,
în cocina cânva curată,
face cenaclu literar
cu porci ca ea fără habar,
da-i laudă harul porcesc
pentr-un cartof de soi domnesc.
Observ și judec ce trăiesc,
ce e frumos și ce-i grotesc,
dar vanitatea lumii mele
umple distanța pân-la stele.
Ma pun pe-un site să fiu citit
cu ce-am trăit și am simțit,
să mă compar cu cei ca mine
când suferă de prea mult bine
și-aștept cu sufletu-mpăcat
să fiu ciupit și criticat.