în carnea mea înfigi tu brațe albe
și ochii mei făptura ta învață
sub clipe ce se leagă lin pe Ață
urca-n genunchi la demiurg cu jalbe.

că în păcat îl vezi pe Domn la față
prin sânge alergând fierturi de nalbe
ținând cuvintele de rugă-n salbe
pe coji de Măr scriind de Miez prefață.

penița uneori de noi e oarbă
că prea suim în șoaptele din sete
în patimă Infernul să ne soarbă.

luminile iubirii, stând complete,
ne picurau din vene cu rubarbă,
aveam în duh a Păsării balete...