Bună seara, a zis politicoasă ziua
și a plecat.
Bătrâna noapte, văduvă îndoliată,
mă privește tăcută și indiferentă
cum profit de un bec nou la veioză
care luminează curios ce-i în jurul meu.
Mâine, izvorul tămăduirii
îmi va ține calea de la munci domestice
și-mi voi respecta liniștea, trândăvind
cu ochii gândurilor înfipți in televizor,
până mă va chema oricine la telefon
să confirm că mai sunt printre muritori.
Cred că o să mă invit și prin magazine
să văd vitrine cochete, oameni triști
și prețuri majorate,
ca de izvorul tămăduirii.