Ochii cerului senin,
Parcă râd de fericire,
Se ridică și-un pelin,
De prin sol, cu poticnire.

Smoc de ștevii stau la sfat.
Iar ciuperca își așează
Pălăria cu un salt,
Și alura-și afișează.

La doi pași, lângă un lac,
Oachi, mutră în mirare;
Drege glasul, țup! și Oac,
Cântă în surâs de soare.

Oac! Oac! Oac! ca un cimpoi,
Cip! Cip! Cip! printre crenguțe,
Vrăbiuțele-n zăvoi,
Cântă zilelor călduțe.

Cânt și eu în versuri line,
Și m-aș da iu-huuu! de-a dura,
Că e cald, senin și bine,
Și trăiesc iubind natura!