Când versurile nu mai au culoare,
Eu te ascult în gând și parcă doare.
O clipă fur din cer acum,
Aș vrea ca să mă vezi pe drum...
Nu mai ai ochi dar ai lumină,
Lumea întreagă ți-e străină,
Rămâi acolo între nori,
Eu îți voi scrie versuri în culori.
Cu pașii tăi eu am găsit cărarea,
Cu vorba ta îmi pare mică marea,
Nu te mai caut în locuri părăsite
Căci te păstrez adânc în minte.
Cu întrebări despre o lume ideală
Și cu răspunsuri altfel, era vară...
Când tu mi-ai spus că soarele nu arde,
Că poți iubi doar de citești o carte,
Că oamenii trăiesc pentru iubire
Și orice ar fi, există nemurire...
Dar unde? Când? Cum să găsești?
Atâtea lucruri complicate,
Mai bine nu le mai trăiești
Și fugi de viața ta departe.
Eu am fugit și am căzut,
Căci n-am crezut deloc în tine,
Tu mă aștepți mereu aici,
Știi, viața ta este în mine!