Mâinile dau contur trupului tău,
pieptul vibrează din interior
tandrețe în unghiuri de lumină,

răscolesc bucuria ascunsă-n inimă.

Se năpustește printre nori
ploaia care împrospătează aerul,
culorile se îmbrățișază-n arome
încărcându-se cu semnificația lor.

Trăirea capătă puterea aurei
ce-i purifică gândurile
și le lasă libere,

să se viseze păsări măiastre.

De semne vor da la margini
unde se rup barierele întunericului
și nimeni nu le oprește,
să se exileze-n cosmos
când trup nu mai au.