Privirea ta rămăne-n senzația culorii,
Pe culmi pe care se revărs tăceri,
În poze când zâmbirea dă victorii,
Dar cântul vieții ascunde și dureri.

În ochi vibrează o enigmă ștearsă,
Sclipește-o stea în miez de clipă coaptă,
Când nări de fum rescriu o filă arsă,
În ram se trece frunza ca o șoaptă.

Cresc nopți strălucitoare în integru,
Desfrâul vântului desface insomnii,
Ce te dezmiardă cu-același dulce-negru,

Sărut sfios al morții ruginii.
Dorm literele tale-n vis de cedru,
Stigmate-și cresc petale rubinii!