avea vorbele răzlețe și împrăștiate...

iubesc lumea asta așa cum este, cu bune și cu rele
pentru că aici am trăit bucuria și tristețea
care dincolo lipsesc cu desăvârșire
știu, e greu de explicat
dar în lumină toate-s împletite
și-i totu-n tot, dar curiozitatea sparge tainele în prismă

vă iubesc fără să cer socoteală
căci fiecare a dăruit ce a avut mai scump
un umăr, o tăcere, o șoaptă, un suspin
și orice-ar fi, de-acum sunt altul
un suflet, vasul ce păstrează
preaplinul lumii din pustiu

s-a oprit și m-a întrebat: hai, mergi?