pictorul orb cu o mie de brațe
prindea în jocul lui toate pensulele
paletele peisajele prindeau toate nuanțele culorilor
ce joc, Doamne, ce joc!
pasărea a stat a așteptat să fie conturată
grafică simplă pe inimă de zbor era este
și poate va fi
oricum cântecul a pornit a se naște din ciocul abia conturat
apoi culorile apele toate apele pământului
l-au schimbat în piatră
lemnul aștepta la liziera pădurii muntele
mulțumea lacătelor că s-au deschis
codul izvora din toate tainele
pictorului orb cu o mie de brațe
în aer timpul s-a oprit
peste noi sfera gândurilor s-a rostogolit spirală

s-a născut - strigau spiritele
alunecă pe tâmplele omului - spuneau sufletele
inimile aplaudau ritmat
pe tobele secundelor ielele hohoteau destine
și eu, trecător prin poveste, măturam frunzele unei veri ardente

Anne Marie Bejliu, 3 iunie 2018