ieri îmi ploua azi soarele-mi râde
și eu mă simt ca o gaură neagră
în plină acreție
tot jurul e plin de lumină
în care plutesc ca un praf cosmic
gândurile tale
gândurile mele
fuioare încolăcite-n spirale
pe care le sorb alert și constant
însetat
cu bune cu rele
degajat spunându-mi
că ce mai contează
cât elixir și câtă otravă-s în ele

în liniștea aparentă aud
pe trotuar țăcănitul unor tocuri de damă
e vară
și încă sunt verde și inima
bat-o vina
o ia la goană
tocurile tac și interfonul sună
întreb cine e cu glas gutural
năpădit de emoții
nu-mi răspunde
ștrengara îmi zic și deschid
pe scări nimeni nu suie
alerg la balcon
o doamnă în negru grăbită
tocmai dă colțul străzii

credeam că-i iubirea dar nu
oftez ușurat
bine că și-a dat seama
că greșise adresa...