pentru că nu pot prinde niciun gând în palmă
să-i spun că trupul meu
e doar o boabă de strugure
pentru că nu pot să agăț depărtarea mai aproape
de chipul murdar al stâncii din spatele meu
și pentru că sângele împachetează vremea
într-o adâncire străină mie
am să pun într-o mușcătură de viață
secundele care mi-au rămas