Cu ochii văd ce cu sufletul nu simt
Cu buzele sărut ce urechea nu aude
Cu mâinile ating dragostea ce n-o cunosc,
Sunt un covor de flori moarte pe sicriul viu al planetei noastre
Sunt o adiere de vânt ce mângâie cerul desprins
Picură raze de soare dintr-un robinet ruginit, invizibil …
Aș vrea să trăiesc viața așa cum nu o știu
Timpul să mă descopere,
Să stau de vorba cu universul în cameră mea obscură,
Întâlnirile de vineri seara cu stelele să-mi fie singurul lucru în agendă
Și cu sufletul să simt ce cu ochii nu văd!