marea ca tine e un pic supărată
privește iubito cât de frumos
au înflorit bujorii pe obrazul cerului în apus
și mă iartă
poetul e praștia cu care dumnezeu
aruncă în oameni cu flori de cuvânt...
mda bombăni ea
numai că dumnezeul ăsta al tău
cu trandafiri aruncă în mine
prefăcându-se a nu ști că sunt alergică la spini...
mă scuzi ai spus ceva
a nu ba da vai tu în păr
s-a prins o caradașcă
poate-i un critic în părul meu sur poezie
îl încâlcește un pic și mă lasă...

își ia stârlicii în mână
să simtă nisipul că-l taie în tălpi
și în singurătate
cu așchii de scoici...

la ea nu-i încă apusul
râde poate pe plajă cu soarele sus...