m-am trezit buimac, mirosea a mort în jur
cu toate că soarele își făcea datoria cu prisosință și lumina spăla temerile
ceva nu era în regulă. mi-am pipăit inima și ea era cu ale ei
mi-am pipăit ochii, nasul și urechile
aș fi putut striga: acum văd
dar nu știam ce văd
și nu mai știam ce aud
iar nasul mă avertiza că ceva nu e în regulă
pipăiam, știam ce pipăi dar curiozitatea se evaporase
târziu, am realizat ce s-a întâmplat
golul din mine plângea
încet, suspinând
și nu-și mai găsea preaplinul

când copilul din tine pleacă departe
e semn că și rostul tău
rătăcește
cu dor de ducă