Iaca-i nunta lui Cănaf!
Invitat e și ANAF,
Deghizat în Sfântul Petru,
Un ”contor” ca apometru.

Vigilent, carnetu-și scoase,
Și pe mire îl descoase:
- Cât ai dat la fotograf?
- Nu mai știu, sunt geograf…

Nu rețin cifre de fel!
- Cată bonu-n portofel!
- Care bon? Îmi este văr,
Face poze și pe-un măr…

S-a-ncruntat ANAF, pardon!
Vede la acordeon
Pe burduf, un pumn de bani,
- Mama voastră, șarlatani!

Lăutarul amorțea,
Când pe masă-i împărțea:
- Unul ție, unul mie…
Hai noroc, cu bucurie!

Străbunicul, cu un plic,
Dichisit într-un ilic,
Într-un colț tot bombănea:
- Aoleu, pensia mea!

Dacă mă taxează iar,
Mai rămân bani de-un ziar,
Și mă fac de râs, precis…
Și-a plecat cam indecis.

Ah, solista, sânu-i plin!
Și sub râsu-i cristalin,
Don* ANAF, curtenitor,
Bagă mâna râvnitor.

Nu la sânii falși și grei,
Ci la euro și lei.
Iaca n-au fost declarați,
Chiar și sânii sunt taxați!

Asta strigă-năbușit,
- Bă, nu vezi c-am răgușit?
Parc-ai fi ”peștele” meu,
Fir-ai hoț și derbedeu!

ANAF tace și-a taxat
Și pe nașul relaxat,
Căci credea că de e naș,
Nu-și găsește azi, nănaș…

- Încă nu ai închinat…
Haide, fii disciplinat,
Scoate taxa și apoi
Poți să bei cât zece boi!

Nașul, roșu ca un rac,
S-a făcut un naș sărac,
C-a rămas după taxări
C-un oftat și tulburări.

De comportament, vă spun…
Cu un ștreang și c-un săpun,
Șoptea mirelui Canaf:
- Zău, mă spânzur la ANAF!

Cum să-nchin, cu plicul gol?
Hop! se duse rostogol,
Că băuse de necaz…
ANAF puse pe foc, gaz,

Și taxă bacșișul tot,
Al miresei…și socot,
Dacă nu fugeam acasă,
N-aveam ce să pun pe masă.

Au plecat nuntași, buluc!
Mirele pe un butuc,
C-un trabuc, (N-a fost taxat!)
Lângă soață, ”anexat”,

Rosti: - Mare tărăboi…
Au fugit ca de război!
Fir-ai taxă hoțomană,
N-a fost nuntă, ci pomană!

Știți...mi-a zis ANAF în vis:
”Te taxez pentru ce-ai scris...”