oglinda îmi spune că am îmbătrânit
dar în sufletul meu am rămas un adult
sunt vii amintirile a tot ce-am iubit
navighez cu fantezia pe oceanul ocult.

trăiesc beatitudini cu iubirea adâncă
timpul meu e freamăt pur de poezie
tăcerea cenușie e închisă în stâncă
peste care răsună triluri de ciocârlie.

se topesc în raze zăpezile din minți
primăvara se apropie precum o melodie
multiplicând avântul primit de la sfinți
care face din tristețe sublimă parodie.

vorbesc cu poeții câte-n lună și stele
prind aripi de zbor versurile mele.