mi-e dor de ochii tăi căprui
de buzele nedate vreodată cu ruj
de brațele tale nepricepute
la îmbrățișări

erai atât de simplă
te iubeam ca pe o regulă
folositoare în orice împrejurare

trecut-au anii cu-ale lor povești plăcute
și-n cuibul fericirii conjugale
păstrăm rutina-n dragoste fidelă

de-mi spui acum în miez de noapte
orice-ți poftește inimioara
aștept și vorbe... neadevărate

minte-mă
că îmi revin puterile de altădată
că-ntineresc pe zi ce trece
că reușesc să-ntorc din drum
destinul