Pune-ți genunchii la gură și te-oi legăna, iubire,
Ca pe sfânta pomenire dintr-un cimitir valah
Și sub sfântul Menorah, șapte zile-nlăcrimată
Suferința-mbrățișată, îți dau dulcea mântuire.

Lunea simt a ta iubire, fericita Cruce-ntoarsă,
Răstignirea-i ne-nțeleasă și de bietele ei cuie
Ce mă sprijină și suie să ajung cerul de spini,
Unde uneori te-nchini îmbrăcată în mireasă.

Marțea, Svastica iubirii se alintă lângă mine,
Dumicatul ei de pâine este frământat de zei
Și văzând cum ții la ei, lanul meu îmbelșugat,
Cu tot versul din regat se îndrăgostesc de tine.

Miercuri arde Focul sacru și iubirea ta, Iside,
Pentagramma-n piramide legănată de iubire,
Într-o dulce stăpânire îmi recită ziua nunții,
Eu îi legăn Steua minții cu iubire în colinde.

Joi sărut Scutul lui David, ce nemuritoare -l ai,
Tatuat în vechiul grai ce doar eu ți-l înteleg
Și m-aplec să îl culeg, să-l împărtășesc, iubire,
Doar o clipă să-l admire îngerii căzuți din rai.

Vineri, prinsă-n părul tău, ai o Fundă Infinită,
Ea e singura dorită și de prunci și de gropari
Și de vechii mercenari ce colindă în neștire
După veșnica iubire doar în mine cuibărită.

Sâmbăta esti Inimă cuibărita-n palma dragă,
Ce-o ascult o viață-ntregă pe la ușile străine,
Cum e, Doamne, fără tine cănd afară te voi ține
Și eternele ruine nu le văd cum te mai roagă?

Duminică cu Toiagul luat din templul zeilor,
Plin de șerpii Munților să ne vindece, iubire,
Că eterna răstignire geme-n Crucile străine
Și mă lasă fără tine, Sfântă-n ,,Sfânta Sfintelor”!