mignonă, volubilă, albă și caldă,
te-apleci, prea sexi, și pui lemne pe foc.
ce noroc a dat peste mine,
îmi zic în gând și tare:
ai grijă să nu sară-o scânteie pe tine
să iau foc.
hai,hai nu ți-i bine...
ba da, dar sunt gelos pe scânteie.

te bagi lângă mine în pat,
ai picioarele reci, le cuibărești între-ale mele,
la rându-mi mă fac mititel
cuibărindu-mă,atât cât pot, între sâni.
un sărut.
cred că așa se simțeau zeii bând din ambrozie,
îmi trece prin gând.
nu crezi că-i prea cald, eu mă dezbrac.
te lași și tu dezbrăcată...

afară e noapte, e frig, promoroacă.
pe dinăuntru, pe dinafară,
trupul tău e-o sahară,
eu gâfâi cu pași de cămilă,
mă-nnăbuș de cald...

privim la televizor slujba ținută de Daniel și Bartolomeu.
mâine, îmi zici,se face sfințirea catedralei neamului,
au dat-o la-ntors,îi zice acum a eroilor.
și-i bine așa,zic. o catedrală,două
e de gen feminin și nu e femeia oare
o catedrală ce sfințește mereu spre-nviere eroul căzut?
râzi. ia să văd, da bietul de el, e căzut...

un câine latră în noapte de frig sau la lună, nu știu,
mi-e milă de el, sigur este legat...
ce faci,sforăi ca un trabant...
mă iau pe brațe ușor și mă pun pe salteaua de aer...
focul duduie-n sobă, e cald
și pruncului din mine i se lipesc pleoapele și adoarme...

mâine e încă o zi, vei face focul din nou
și poate... ritornero,ritornero...