Joc baladesc



Îmi pare că miroase-a coronițe
Că-s iasomii pe jos și-n aer, aur
Iar eu, gândidu-mă pustie, plaur,
Mă încâlceam în dragile-mi nuntițe

Dar tu, mergeai, cu plugul, la crăițe
Mi te serveau cu vin și vindecare
Îți mai dădeau, din mers, o sărutare
Te mângâiai cu părul lor de vițe

Eu te iubesc, și nu mai știi de mine
Miroase-alunu-a nuntă cu o altă
Izbitu-te-ai de mintea mea înaltă
Ca o mireasmă dulce, de la crine,

Să vii în casă, cina ți-este gata…
Și de-mi plec capul, coronița cade
Pe-un coș de mere ca niște monade
Visate mie, de o viață-n alta.

Dacă voiești, te las să dormi în șură
Ți-oi spune noapte bună, pe la ceas,
În timpul care încă ne-a rămas…
Cu sărutarea mea-apăsându-te pe gură

Să nu visezi la alta, și-n lumina
Ce-o să rămână-n lampa cu uloi
Să ne visezi, de nuntă, pe-amândoi
Culci capul iar pe paie ca rugina…

Rugină-i dorul meu și e alamă
Dar încă sunt frumoasă, și te chem
Dar tu te-afunzi n-al dragelor blestem
Și nu mă iei de-acasă, de la mamă!

Și iar te chem cu pleoapa ruginită…
M-oi naște înc-odat, cu tine-n paie,
Mai stăi în șura noastră, azi, bălaie
Căci mâine o să-ți dau cârnaț și pită

Îmi pare că-mi e dulce coronița
Miroase-a cai de nuntă și a tină
A nins, și-i frig, acuma în străină
Lumina mea, mi-am uns cu ea cosița.