Din freamătul de frunze
Desprind iar un suspin,
Pe care îl îngână
Copacul cel bătrân,

Cât vânturile nopții
Îl clatină încet,
Din frunza-i se desprinde
Cuvântul de profet.

Și-n liniște adâncă
De veghe mai rămân,
S-ascult cum plânge frunza
Copacului bătrân...