Privesc în șoaptă marea de-ntuneric
Din luna ce ieri, domnea feeric
Peste lut.

Îl văd acum, tăcut,uscat
Parcă,olarul l-a uitat
În gândul brut.

Privesc c-o vagă întristare
A firii crudă-nstrăinare
De temut.

Tot în jur, doar ochi străini
Așteaptă-n adăpost de câini,
Un cânt pierdut.

Geamurile reci, spălate
De lacrimile lor secate,
Oglind-au avut.

Mai văd, dar, luciri uitate
Din realitățile sperate,
În crezul știut.

Deși, negru, totul pare,
Privesc albul ce răsare
Peste lut.