versul alb, inexpresiv, indiferent,
sau șarpele&Eva dând mere
către haos, plictisiți;
&Twain era plictisit când își imagina,
etc. erau plictisiți
de liniștea celui
acrit cu mere sau obligat,
încât dacă ar trece prin Voinești
ar mângâia neștiința fluturilor,
le-ar da apă să crească
în abisul unei lumi (șarpele&Eva
întingând povestea prin Iov
până la amărâți plecați
pe drum prin mare, prin frontiere)
unde se poate simți umbra
versului difractat printre zăbrele
și ar jubila sub cerul curat
plin de stele și meteoriți
neștiutori de carte, doar scriitori
de amintiri pe fața...