îmi plăcea cum încercai să-mi ștergi amintirile din memorie ca pe niște tablouri vechi
de patina timpului,
eu le lăsasem așa,
prăfuite,
să le mângâie doar tainele Lunii
în nopți de vitralii

îmi plăceai citindu-mi trecutul
neîntâmplat într-o carte cu pagini de copac,
le-am lăsat așa,
răsfoite,
să-mi crească pe tâmple salcâmi și amurg și uitare
într-o primăvară târzie

îmi plăceai împletindu-ți visele mele în păr
cu toate florile câmpului,
le-am lăsat așa,
nenumărate,
ca să-mi petrec restul zilelor
fiindu-mi dor
de tine