tu n-ai mai venit
ai rămas în gânduri uitată
în balconul clădirilor nezidite
din oraşul femeilor efemere

eu am filtrat mai mult
apele în care o să crească peştii
şi nisipul alb străluceşte în razele soarelui
cu amintirile pescarilor scăldate în spumă
sub sălciile prinse de malul drept
al cerului căzut peste plânsul smuls
din rădăcinile pământului.

între osiile carului mare
nicio stea nu-şi caută roata
printre spiţele radiale
trec păsările univerasului
spre infinitul pierdut în calcule abstracte