|
agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
|
|
| |||||
| Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial Mundart | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Amphibien - Dystonie Kontakt |
Kommentare der Mitglieder
Leser: 1127
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-26 | [Text in der Originalsprache: romana] |
În casa mea liniştea-i adâncă,ca un ocean,
Nimeni nu mai vorbeşte,nimeni nu mai cântă, Veselia s-a dus despletită,cu furia pictată pe chip, Singurătatea-i mută ca o stâncă, Pe lângă gălăgia celor din jur neobosită. Cei dragi s-au dus deodată, Parcă s-au înţeles,la timp; Unul s-a prăpădit, iar copiii au plecat după soartă. Eu,am rămas în poartă, mută ca o netoată, Vlăguită de puteri ca o moartă,căci soarta e soartă, Iar crucea ei trebuie purtată ca un act de împlinit. Singurătate,lacrimi ascunse sub pleoape vopsite, False amăgiri,încă bine purtate... Din casa plină cum era odată, Doar eu fac gălăgie nevinovată,când vasele le spăl Sau scutur aşternuturi,prăfuite de tăceri, Iar minutele se zbat neobosite în timp, Când ceasul mă deşteaptă pornit, Să ştiu pe ce lume sunt. Singurătate,apă fiartă, peste trup obosit, Te voi purta cu demnitate, În amintirea celor plecaţi Şi a celor vii,care frumosul întreg poate l-au uitat, Lăsându-mi scăldatul în băi de amintiri,sfinţite de soartă, Căci cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu, Nu crede în nimic. 30-08-2018
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik