frigul mă desfrunzeşte
de gânduri
nu pot să visez frumos
fără un timp al sufletului meu
care nu îngheaţă până la sfârşit

se aude un cântec din stele
ce mă face înger
al patimilor sângelui
noaptea în care mă dezbrac de cuvinte
se îmbracă singură
în veşmintele viitorului

voi cei flămânzi de înţelepciune
deschideţi ochii mari
şi priviţi lumina
cum ne scaldă
în apele cerului