Pisici, pisici, cartierul este plin
De-a lor deliruri citadine,
Cu tremurări în glasuri vin
Distinsele seratelor feline.

Când luna se pogoară la ferești
Întregul lor popor înnebunește
Și-n suflet îți scrutează, ca-n povești,
Cu ochii luminoși, dumnezeiește.

Suindu-se pe garduri și-n perdele,
La geamuri bat neliniștite,
Dar mersul lor sub perne moi ferit e,
Să nu le simți când trec prin preajmă-ți ele.

Parc-aș păși și eu pe două perne,
Atât mi-s pașii de ușori,
Când le aud cum torc eterne,
În mintea mea, făcându-mă să zbor.