Zadarnic mai cauți prin pulbere,
biată mână, orașul a murit.
A murit: s-a auzit ultimul vuiet
în inima lui. Și privighetoarea
a căzut de pe antena înălțată pe mănăstire,
unde cânta înaintea amurgului.

Nu mai săpați fântâni prin curți:
cei vii nu mai au sete.
Nu atingeți morții, atât de umflați și de roșii:
lăsați-i pe lutul caselor lor;
orașul a murit, e mort orașul.




Traducere Ilie Constantin