Durerea când e lacrimă sub geană
şi se prelinge pe umăr de obraz
o frumuseţe stranie înfloreşte-n priviri,

de se vor strînge mănunchi de lumini
fără să-şi numere razele.

Aromele trupului tău îmbată
piersicile zemoase sub piele şi puf
frăgezind culori calde de nufăr
într-un contur curbat cu linii subţiri,

cuvintele devin gesturi sublimate
la răspântia înţelegerii faptelor,
metamorfoze ale transformării gândului,
alipirea dragostei de conţinut
prin împerecherea factorilor opuşi.

Cât să mai poţi intui când totul devine ascuns,

risipirea mea în adierea vântului
aerul tău în oasele lui.