Aș putea să scriu despre orice. cum au înflorit zarzării
și cu atâta zarvă, eu pot legăna dragostea, ca pe un copil în scutece,
printre copaci înfloriți,
desigur,
nu se va împotrivi nimeni
doar
lămpașele
ne vor privi, curioase, pe străzi, când te voi găsi, și când te-oi lua de mână-înăuntru.
lalelele sunt locurile pentru atingerea de primăvară.
dragostea miroase a lalele și a mere foarte frumoase și a înghețată proaspătă de vanilie
grădina
e
acolo,
nu tace!
ne vor privi îngeri mărunți, în piciorușele goale,
rochiile subțiri îmi vor îmbrăca o inimă și jumătate,
noi avem încă o inimă, cu ochelari,
și plină de
empatie.
ne este comună bătaia de inimă o vom umple cu sângele florilor
lasă-mă să zbor până unde florile pot maximum ajunge și răzbate
mânate de un viitor alb
cred, îmi place să te văd în tricou, dar o să îți speli singur cămășile și șosetele,
te voi atinge,
și te-oi îmbrățișa,
taină,
răcoare,
și umbră,
te voi cuprinde, într-un colț de poezie, romantic,
îți voi coace un chec mai bun decât ieri, cu multă cacao,
ciocolatiu,
și într-un fruct, și-într-o floare profund visătoare, îți voi pune scrisori.
cum te numești
cum
te-am găsit
nu mai știu... dar clopotele or să bată în floarea aleasă
inima e probabil un loc de aprins lumânări
dacă e dragoste,
inima e un loc de aprins lumânări.
și,
în grădini,

un foc alb.